Părinții și legătura emoțională cu obiectele
Studiile arată că, pentru persoanele cu un stil de atașament nesigur, formarea unei relații cu obiectele materiale poate oferi o consolare emoțională. Acestea sunt confortate de amintirile pe care un anumit obiect le aduce, cum ar fi o pătură de bebeluș, iar despărțirea de aceste lucruri devine o experiență dificilă și vulnerabilă. Părinții care nu pot renunța la nimic nu sunt neapărat hoarderi; în realitate, ei protejează amintiri valoroase.
Amintiri și identități
Mulți părinți se confruntă cu o deconectare naturală odată cu plecarea copiilor lor la vârsta adultă, dorindu-și să se simtă din nou „necesari”. Această dorință de a fi solicitați se reflectă în păstrarea amintirilor asociate cu obiectele din trecut. De asemenea, părinții care își amintesc de un cămin plin de viață, de identitatea parentală sau de traumele nerezolvate din copilărie pot găsi în aceste obiecte un mod de a face față singurătății.
Obiecte ca simboluri ale realizărilor
Obiectele păstrate de părinți, de la diplome la costume de teatru, servesc ca dovezi ale realizărilor copiilor lor și ale momentelor de bucurie trăite împreună. Aceste amintiri nu sunt doar nostalgice, ci și un mod de a reconecta cu copiii lor, subliniind importanța empatiei în relațiile interumane.
Ritualuri și rutina familială
Menținerea unei rutine sănătoase este vitală, iar părinții care își păstrează amintiri legate de rutina familială pot avea dificultăți în a-și crea o nouă viață fără copii. Aceasta se poate manifesta prin păstrarea hainelor, obiectelor de uz casnic sau chiar a unor alimente preferate, care le reamintesc de perioada când copiii erau încă acasă.
Impactul pierderilor personale
De asemenea, păstrarea amintirilor legate de proprii părinți decedați sau îmbătrâniți poate oferi un sentiment de confort. Obiectele din copilărie sau cele din primii ani ai copiilor sunt adesea un simbol al mândriei și al legăturii interumane, mai ales în fața pierderilor personale.
Concluzie
Părinții care nu pot renunța la anumite obiecte nu sunt doar hoarderi, ci indivizi care protejează amintiri și emoții esențiale. Această legătură cu obiectele materiale reflectă nevoia umană de a rămâne conectați la trecut și de a naviga prin schimbările vieții, mai ales în perioadele de tranziție, cum ar fi plecarea copiilor de acasă.
