Povestea lui Mick Meaney: Muncitorul irlandez îngropat timp de 61 de zile
Mick Meaney, un muncitor irlandez, a decis să-și facă un nume în istorie în 1968, când a încercat să bată recordul mondial pentru cel mai lung timp petrecut îngropat viu. Cu doar un lir în buzunar, Meaney s-a lăsat îngropat într-un sicriu timp de 61 de zile, într-o demonstrație extremă de rezistență.
Începuturile experimentului
Pe 21 februarie 1968, Meaney a fost înconjurat de susținători și echipe de televiziune în timp ce era coborât într-o groapă dintr-o curte de construcții din Kilburn, Londra, un centru al comunității irlandeze emigrate. Sicriul său, lung de 1,90 metri și lat de 76 centimetri, era căptușit cu spumă și dotat cu un tub pentru aer, precum și pentru a primi hrană și apă. Obiectivul său era să depășească recordul de 55 de zile stabilit de texanul Bill White.
Viața sub pământ
Meaney, în vârstă de 33 de ani, s-a asociat cu Michael „Butty” Sugrue, un fost artist de circ, pentru a organiza acest eveniment. A fost organizată o „petrecere de rămas bun” la pub-ul Admiral Nelson, unde Meaney a fost închis în sicriu. Un sistem de telefonie a fost instalat pentru a-i permite să comunice cu exteriorul, iar Sugrue a profitat de acest lucru pentru a strânge fonduri de la clienți.
În primele zile, Meaney a menținut o rutină de exerciții fizice, citit și comunicat cu prietenii la telefon. Cu toate acestea, interesul publicului a început să scadă pe măsură ce evenimentele mondiale, cum ar fi războiul din Vietnam și asasinarea lui Martin Luther King, au captat atenția.
Revenirea în lumina reflectoarelor
Pe 22 aprilie 1968, după 61 de zile sub pământ, Meaney a fost „resuscitat” în fața unei mulțimi entuziaste. Când a ieșit din sicriu, purtând ochelari de soare și având o barbă, a declarat: „Mi-ar plăcea să continui pentru încă 100 de zile. Sunt încântat să fiu campionul lumii.”
Consecințele și moștenirea
Cu toate că faima sa a fost efemeră, Meaney nu a obținut recompensele financiare sperate. Se zvonește că Sugrue l-a înșelat, iar planurile pentru un turneu mondial și un parteneriat cu Gillette nu s-au materializat. Meaney s-a întors în Irlanda fără niciun câștig financiar semnificativ.
Fără o recunoaștere oficială din partea Guinness Book of Records, Meaney a fost contestat de un alt artist de înmormântare, Tim Hayes, care a petrecut mai puțin timp îngropat. În 1968, o fostă călugăriță a reușit să se îngroape timp de 101 zile, ceea ce a eclipsat realizarea lui Meaney.
După această experiență, Meaney a lucrat pentru consiliul județean din Cork și a murit în 2003. Fiica sa, Mary Meaney, a spus că tatăl ei a dorit o viață extraordinară, iar recordul mondial a fost un mod de a se simți important.
Concluzie
Povestea lui Mick Meaney subliniază dorința umană de recunoaștere și notorietate, dar și capcanele care pot veni odată cu căutarea celebrității. Deși a realizat un stunt impresionant, impactul său a fost limitat, iar lecțiile din experiența sa rămân relevante până în prezent.
