Investigația procurorilor din Milano privind turismul de lunetiști în Bosnia
Procurorii din Milano au deschis o anchetă referitoare la cetățeni italieni care, conform acuzațiilor, ar fi plătit membri ai armatei sârbe bosniace pentru a participa la excursii în Sarajevo, unde ar fi ucis civili în timpul asediului de patru ani al orașului din anii 1990. Între 1992 și 1996, peste 10.000 de oameni au fost uciși în Sarajevo din cauza bombardamentelor constante și a focului de lunetist, în ceea ce a fost considerat cel mai lung asediu din istoria modernă, după ce Bosnia și Herțegovina și-a declarat independența față de Iugoslavia.
Activitățile lunetiștilor și impactul asupra populației
Lunetiștii au fost o componentă extrem de temută a vieții sub asediu în Sarajevo, având capacitatea de a împușca aleatoriu persoane pe stradă, inclusiv copii, asemănător unui joc video sau unei expediții de vânătoare. Grupuri de italieni și alte naționalități, denumiți „turisti lunetiști”, sunt acuzați că ar fi participat la aceste atrocități, plătind sume considerabile soldaților din armata lui Radovan Karadžić, fostul lider sârbo-bosniac, condamnat în 2016 pentru genocid și alte crime împotriva umanității.
Detalii despre anchetă și surse de informație
Procurorii din Milano, conduși de Alessandro Gobbi, au început o investigație pentru a identifica italienii implicați, fiind acuzați de omor voluntar agravat de cruzime și motive abjecte. Ancheta a fost inițiată în urma unei plângeri legale depuse de Ezio Gavazzeni, un scriitor din Milano care a adunat dovezi despre aceste acuzații, precum și un raport trimis procurorilor de către fosta primăriță a Sarajevo, Benjamina Karić.
Revelații din documentarul „Sarajevo Safari”
Gavazzeni a declarat că a citit pentru prima dată despre acești „turisti lunetiști” în presa italiană din anii 1990, însă a început o investigație mai aprofundată după ce a vizionat documentarul „Sarajevo Safari”, realizat în 2022 de regizorul sloven Miran Zupanič. În acest documentar, un fost soldat sârbo-bosniac și un contractor au afirmat că grupuri de occidentali împușcau populația civilă din colinele din jurul Sarajevo. Aceste afirmații au fost vehement respinse de veteranii de război sârbi.
Profilul turiștilor lunetiști și motivațiile acestora
Gavazzeni a susținut că „mulți, foarte mulți italieni” ar fi fost implicați, fără a oferi o cifră exactă. „Existau germani, francezi, englezi… persoane din toate țările occidentale care plăteau sume mari de bani pentru a fi duse acolo pentru a împușca civili.” El a adăugat că nu existau motivații politice sau religioase, ci mai degrabă un interes personal și plăcerea de a folosi armele, asemănătoare cu excursiile de vânătoare din Africa.
Traficul de turiști de război și perspectiva juridică
Gavazzeni a afirmat că suspecții italieni se întâlneau în orașul Trieste și călătoreau la Belgrad, de unde soldații sârbi bosniaci îi însoțeau în colinele din jurul Sarajevo. „Existau un trafic de turiști de război care mergeau acolo să împuște oameni”, a spus el, caracterizându-l ca o „indiferență față de rău”. Gavazzeni a reușit să identifice unii dintre cetățenii italieni care urmează să fie audiați de procurori în următoarele săptămâni.
Impactul asupra istoriei și simbolistica războiului
Printre cele mai notabile victime ale focului de lunetist s-au numărat Bošco Brkić și Admira Ismić, un cuplu documentat în filmul „Romeo și Julieta în Sarajevo”, care au fost uciși în 1993 în timp ce încercau să traverseze un pod. Cadavrele lor au rămas în zona de nimeni între pozițiile bosniace și sârbo-bosniace timp de câteva zile, iar fotografiile au devenit simbolice pentru aleatorietatea și inumanitatea războiului. Strada principală care ducea în Sarajevo, Bulevardul Meša Selimović, a fost denumită „Aleea Lunetiștilor” din cauza pericolelor extreme întâmpinate de cei care o traversau, dar care nu puteau fi evitate, deoarece era drumul către aeroportul din Sarajevo.
Concluzie
Investigația procurorilor din Milano asupra turismului de lunetiști în Bosnia subliniază gravitatea și complexitatea crimelor de război și a implicațiilor morale legate de participarea cetățenilor străini în conflicte armate. Această situație evidențiază nu doar indiferența față de violență, ci și nevoia de responsabilitate juridică pentru cei care au contribuit la suferința civililor.
