Provocarea decisivă a lui Ali Khamenei: Dilemele unui lider aflat la 36 de ani de domnie în Iran
Timp de aproape patru decenii, liderul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, a navigat printre disensiuni interne, crize economice și războaie. Cu toate acestea, atacurile fără precedent ale Israelului și Statelor Unite asupra Iranului constituie cea mai mare provocare de până acum. Decizia pe care Khamenei o va lua în continuare va avea o importanță enormă pentru Iran și pentru restul Orientului Mijlociu, dar costul acestor atacuri este atât de mare încât opțiunile sale sunt puține. La vârsta de 86 de ani, cu sănătatea în declin și fără un succesor desemnat, provocarea este uriașă.
Amploarea pagubelor provocate regimului lui Khamenei rămâne incertă, însă atacurile au lovit în inima puterii sale. Garda Revoluționară Islamică, o forță militară cheie care susține idealurile Revoluției Islamice, a suferit pierderea unei serii de comandanți experimentați. Instalațiile nucleare ale Iranului, unde se îmbogățea uraniu aproape de gradul de armament, au fost grav avariate, iar oamenii de știință cheie care conduceau programul au fost asasinați. Grupurile armate regionale ale lui Khamenei erau deja grav slăbite de atacurile israeliene, iar miliarde cheltuite pentru programul nuclear au fost pierdute în doar 12 zile, ceea ce reprezintă o altă lovitură economică într-o perioadă marcată de sancțiuni și inflație galopantă.
Atacurile israeliene au fost atât de puternice încât Khamenei și-a ținut discursurile din timpul conflictului dintr-un loc secret, semnalizând îngrijorarea persistentă cu privire la siguranța sa. El nu s-a numărat printre sutele de mii de persoane care au participat la funeraliile naționale ale comandanților militari și oamenilor de știință nucleari asasinați. A trecut o perioadă considerabilă de timp până când liderul suprem a transmis un mesaj video provocator poporului iranian, afirmând că „acest președinte (Donald Trump) a dezvăluit adevărul – a clarificat că americanii nu vor fi mulțumiți decât cu capitularea totală a Iranului, și nimic mai puțin.”
Odată un lider agil, capabil să folosească manevre politice și economice pentru a asigura supraviețuirea regimului său, Khamenei, acum îmbătrânit, guvernează un stat în declin și rigid. În contextul incertitudinii privind succesiunea sa, starea programului său nuclear și puterea grupurilor sale proxy, el se confruntă cu o alegere critică: să reconstruiască același regim sau să se deschidă într-un mod care ar putea amenința puterea sa.
De-a lungul decadelor, Khamenei s-a confruntat cu o serie de provocări care, împreună, i-au modelat regimul. Moștenind o națiune distrusă și izolată de războiul cu Irakul în 1989, a avut sarcina dificilă de a resuscita economia și societatea fracturate. A trebuit să gestioneze disensiunile interne și rivalitățile din cercurile clericale complexe ale Iranului, să facă față presiunilor economice internaționale neîncetate, păstrând în același timp idealurile revoluționare de suveranitate și independență.
El a impus o represiune internă dură pe fondul scăderii sprijinului public, în special în urma protestelor pentru drepturile femeilor și a manifestațiilor de masă din 2009. Grupurile iraniene exilate au înființat mijloace de informare în masă care difuzează 24 de ore din 24 propagandă împotriva regimului, iar agențiile de spionaj israeliene par să se fi infiltrat profund în Iran, asasinând oameni de știință din domeniul nuclear și lansând atacuri cibernetice împotriva infrastructurii iraniene.
Totuși, niciodată până acum Iranul nu a fost lovit de cea mai puternică armată din lume, iar un președinte american nu a vorbit despre posibila asasinare a liderului suprem. Atacurile israeliene și americane asupra Iranului au marcat doar a doua oară de la Revoluția Islamică din 1979 când o națiune străină a atacat direct țara, după invazia Irakului sub Saddam Hussein în anii 1980.
Principalele pârghii externe ale lui Khamenei – un program nuclear avansat și o rețea de grupuri proxy care înconjoară Israelul – sunt acum paralizate. Pe plan intern, Khamenei rămâne cea mai puternică figură din Iran, susținut de o bază loială și de instituții create pentru a-i proteja autoritatea. Cu toate acestea, în contextul atacurilor recente și al absenței sale publice, el ar putea intensifica represiunea pentru a păstra idealurile conservatoare ale revoluției.
„Doctrina iraniană a fost construită în jurul proiecției puterii în regiune și a descurajării adversarilor, dar prima a scăzut, iar a doua a eșuat. Regimul trăiește pentru a lupta în continuare, dar fără îndoială că este slăbit”, a declarat Ali Vaez, directorul Proiectului Iran al International Crisis Group. În mijlocul haosului, regimul iranian trebuie să abordeze acum aceste probleme interne și externe, ceea ce necesită „o regândire mai fundamentală decât cea pe care Khamenei este dispus să o ia în considerare”.
Confruntat cu o presiune fără precedent și cu opțiuni din ce în ce mai puține, Khamenei ar putea considera militarizarea programului nuclear al Iranului ca fiind cea mai bună formă de protecție. Parlamentul iranian a semnalat recent intenția sa de a suspenda cooperarea cu agenția de control nuclear a Națiunilor Unite.
Dezvoltarea unei bombe nucleare ar reprezenta o schimbare majoră în poziția publică a Iranului, care a insistat întotdeauna că programul său este pașnic. Khamenei ar putea profita de ocazia oferită de rara unitate din Iran împotriva atacurilor Israelului, prin introducerea de noi reforme. În discursul său, el a evidențiat unitatea națională, afirmând că „o națiune de aproape 90 de milioane de oameni a stat unită – cu o singură voce și un singur scop.”
Totuși, Khamenei ar putea avea un apetit limitat pentru o regândire politică și economică fundamentală. Neîncrederea sa față de Occident, adâncită de abrogarea unilaterală a tratatului nuclear de către Trump și de atacurile recente, lasă incertitudine cu privire la abordarea viitoarelor negocieri. Administrația Trump a discutat posibilitatea de a ajuta Iranul să acceseze fonduri pentru a construi un program nuclear civil, dar mesajele publice neortodoxe ale lui Trump ar putea compromite aceste negocieri.
În ultimul său discurs, Khamenei a proiectat o imagine de rezistență, semnalizând Statelor Unite și Israelului că acțiunea militară nu poate distruge republica sa. Însă, cu o succesiune neclară la conducere și pierderea pârghiilor sale puternice, el se confruntă acum cu sarcina de a garanta supraviețuirea Republicii Islamice pe care a moștenit-o.
