Recunoașterea statului palestinian: context și implicații
Australia a anunțat recent recunoașterea statului palestinian la Adunarea Generală a ONU din septembrie, alăturându-se Regatului Unit, Canadei și Franței. Această recunoaștere are o semnificație simbolică, semnalizând un consens global tot mai mare în privința dreptului palestinienilor de a avea propriul stat. Totuși, pe termen scurt, impactul acestei decizii asupra situației din Gaza este limitat.
Provocările politice în calea constituirii unui stat palestinian
Formarea unui stat palestinian care să includă Cisiordania, Fâșia Gaza și Ierusalimul de Est este un proces extrem de complicat. Guvernul israelian a respins soluția celor două state și a reacționat vehement la inițiativa de recunoaștere a Palestinei. Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a numit această decizie „rușinoasă”.
Așezările israeliene: o problemă centrală
Una dintre principalele probleme este situația așezărilor israeliene din Cisiordania și Ierusalimul de Est, considerate ilegale de Curtea Internațională de Justiție. Din 1967, Israel a construit aceste așezări pentru a preveni divizarea Ierusalimului și a expropriat teritorii pentru a face imposibilă crearea unui stat palestinian. Există peste 500.000 de coloniști în Cisiordania și 233.000 în Ierusalimul de Est. Palestinienii consideră Ierusalimul de Est ca parte esențială a viitorului stat și nu vor accepta un stat fără această zonă ca și capitală.
Complexitatea geografică a unui viitor stat palestinian
O altă problemă crucială este demarcația frontierelor între Israel și un eventual stat palestinian. Granițele actuale sunt linii de încetare a focului din 1948, iar Israel a capturat Cisiordania, Gaza și Ierusalimul de Est în 1967. De asemenea, construcția de așezări israeliene și infrastructura extinsă au creat noi „fapte pe teren”, consolidând controlul israelian asupra acestor teritorii. Zidul de separare, care se întinde pe 700 km, expropriază și mai mult teren palestinian și izolează comunitățile din Cisiordania.
Controlul administrativ și diviziunea teritorială
Cisiordania este împărțită în trei zone conform Acordurilor de la Oslo: Zona A, sub control palestinian, Zona B, cu autoritate comună, și Zona C, sub control israelian. Această divizare a dus la ghetoizarea palestiniană și la împiedicarea creării unui stat palestinian viabil, deoarece circulația între zonele palestiniene este restricționată.
Întrebarea guvernării: cine va conduce un viitor stat palestinian?
Există condiții impuse de guvernele occidentale pentru recunoașterea unui stat palestinian, inclusiv excluderea Hamas din guvernare. Fatah și Hamas sunt principalele mișcări politice palestiniene, dar popularitatea liderului Autorității Palestiniene, Mahmoud Abbas, este scăzută. Occidentul preferă o Autoritate Palestiniană „reformată”, dar impunerea acestor condiții ar putea duce la un guvern considerat ilegitim.
Concluzie
Remedierea acestor provocări va necesita timp, resurse și voință politică din partea liderilor internaționali. Rămâne de văzut cât de mult capital politic sunt dispuși să cheltuie aceștia pentru a transforma recunoașterea simbolică a Palestinei într-un stat real, în contextul reticenței Israelului de a renunța la coloniile și zidurile de separare.
