Refugiații din Mauritania: viață pe orez și puțin altceva
Mohamed ‘Momo’ Ag Malha, liderul taberei de refugiați Mbera din sud-estul Mauritaniei, parcurge de câteva ori pe săptămână cel puțin 11 km pentru a verifica starea de bine a altor rezidenți. La 84 de ani, acest exercițiu îl menține activ mental și fizic. Mbera a devenit căminul său din 2012, după ce a fost nevoit să fugă din Mali din cauza conflictului Tuareg. Prima sa experiență ca refugiat a început în 1991, când a părăsit regiunea Timbuktu, fiind martor la ciocniri violente între separatiști și armată.
Impactul conflictului asupra refugiaților
După o întoarcere temporară în Mali, unde a lucrat ca asistent social și profesor, Malha s-a întors în Mauritania din cauza reluării conflictului în 2012. El observă cu tristețe că mulți dintre copiii născuți în tabără nu au văzut niciodată Mali, având „două inimi”: una în țara de adopție și alta în țara natală.
Tabăra de refugiați Mbera: o comunitate vastă
Inițial concepută pentru câteva mii de refugiați, Mbera găzduiește acum aproximativ 120.000 de persoane, conform UNHCR, iar în regiunea Hodh Ech Chargui se estimează că sunt cel puțin 154.000 de refugiați suplimentari. Această zonă este a treia ca mărime în Mauritania, după capitalele administrative, Nouakchott și Nouadhibou. Afluxul de refugiați continuă, în special din cauza unei insurgențe jihadiste care a complicat și mai mult situația din Mali.
Provocările umanității: resurse și asistență
Organizațiile umanității, precum Programul Alimentar Mondial (WFP) și UNICEF, se confruntă cu resurse în scădere. Aliou Diongue, directorul WFP în Mauritania, a menționat că sprijinul lunar a scăzut de la 90.000 de persoane la 53.000, iar programele esențiale de nutriție au fost suspendate din cauza tăierilor de fonduri.
Infrastructura taberei și inițiativele comunității
Tabăra Mbera are caracteristici ale unei așezări permanente, incluzând o bancă, opt școli, un market cu peste 500 de magazine, precum și programe sportive. Voluntarii din comunitate contribuie la producția de alimente și la educarea copiilor, dar nevoile rămân mari. O membră a unei rețele de resurse pentru femei a declarat că, deși există voință, lipsesc fondurile și materialele necesare.
Alimentația și asistența nutrițională
Copiii din tabără beneficiază de o masă pe zi, care constă în principal din orez și câteva legume, servită de WFP. Resursele alimentare depind de donații, inclusiv din partea guvernului sud-coreean, care a oferit cantități semnificative de orez.
Visul de întoarcere la rădăcini
Malha, care își supraveghează comunitatea cu dăruire, își exprimă dorința de a se întoarce în Mali. El subliniază: „Când părăsești țara ta, pierzi totul – munca, casa, familia. Aici depinzi doar de ajutoarele umanității.” Deși apreciază sprijinul autorităților și organizațiilor, el recunoaște că nu se compară cu viața în țara natală, lucrând cu propriile mâini și trăind cu demnitate.
Refugiații din Mauritania continuă să se confrunte cu provocări considerabile, iar sprijinul internațional este crucial pentru a le asigura un trai decent în condiții dificile.
