Responsabilitățile copiilor și impactul părinților
Mulți părinți din zilele noastre simt o presiune puternică de a fi „perfecți” pentru copiii lor, parteneri și gospodării, chiar dacă acest lucru vine în detrimentul bunăstării și fericirii personale. Aceștia se ocupă de toate problemele copiilor, rezolvă dificultățile și încearcă să învețe inteligența emoțională, tolerând crizele de furie, chiar dacă acest lucru le pune mai multe obligații pe umeri. Aceste noi așteptări pentru părinții blânzi sunt parte din motivul pentru care atât de mulți îngrijitori moderni se confruntă cu epuizarea.
Responsabilitățile pe care le preiau părinții
Există o serie de responsabilități pe care copiii obișnuiau să le aibă și pe care părinții blânzi le preiau acum:
1. Gestionarea plictiselii
Copiii care învață să gestioneze plictiseala, să se distreze singuri și să se bucure de propria companie devin adulți mai reglementați și fericiți. Totuși, mulți părinți blânzi simt obligația de a-și ține copiii ocupați și distrați în permanență, demonizând plictiseala.
2. Reglementarea crizelor emoționale
Părinții tradiționali ar fi impus restricții sau ar fi avut o discuție serioasă în fața unei crize emoționale, în timp ce părinții blânzi încearcă să „facă loc” acestor emoții complexe. Este important să învețe copiii despre autoreglementare emoțională, dar părinții trebuie să abordeze și să regleze comportamentele inadecvate.
3. Gestionarea disconfortului
Părinții blânzi echipează copiii cu instrumente pentru a spune „nu” când se simt inconfortabil. Totuși, învățarea confortului cu disconfortul este esențială pentru succesul lor. Părinții ar trebui să îi împuternicească pe copii să-și stabilească propriile limite.
4. Asumarea responsabilității pentru comportamentele negative
Părinții blânzi pot evita disciplina tradițională, dar este esențial să existe consecințe pentru comportamentele inadecvate. Acceptarea acestei responsabilități fără a impune reguli poate duce la haos pe termen lung.
5. Amintirea termenelor limită și a temelor
Părinții care își asumă responsabilitatea de a-și ajuta copiii cu teme și de a le aminti termenele limită sabotează dezvoltarea personală și responsabilitatea acestora.
6. Îngrijirea fraților
Părinții blânzi evită să-și lase copiii acasă singuri, ceea ce limitează expunerea lor la independență. Aceasta afectează legăturile dintre frați și joaca nesupravegheată.
7. Distragerea atenției
Părinții care simt presiunea de a-și distra copiii limitează bucuria jocului nesupravegheat și a hobby-urilor creative. Aceasta îi face pe copii să se bazeze pe părinți sau pe divertismentul digital, în loc să dezvolte abilități sociale.
8. Efectuarea treburilor casnice
Studiile sugerează că învățarea copiilor să facă treburile casnice este esențială pentru fericirea și bunăstarea lor. Părinții care își asumă aceste responsabilități îngreunează dezvoltarea autonomiei copiilor.
9. Învățarea din consecințe
Părinții autoritativi, care combină suportul emoțional cu disciplina, ajută copiii să devină mai empatici și mai puțin agresivi. Părinții blânzi, care evită disciplina, riscă să-și priveze copiii de lecții valoroase din viață.
10. Rezolvarea problemelor
Părinții care se angajează în comunicare deschisă creează un mediu de rezolvare a problemelor, dar unii uită să mențină acest echilibru și ajung să rezolve toate problemele copiilor, îngreunându-le autonomia.
11. Autoconfortarea
Copiii trebuie să învețe să facă față provocărilor și disconfortului singuri. Dacă părinții își asumă responsabilitatea de a-i ajuta să se autoconforteze, copiii pot deveni dependenți și nereglementați.
Concluzie
Este esențial ca părinții să-și reevalueze rolurile și responsabilitățile în procesul de creștere a copiilor, pentru a le permite acestora să dezvolte abilități esențiale pentru viață și să devină adulți independenți și echilibrați.
