România și Franța solicită prorogarea acordului comercial UE – Mercosur
Ministrul Agriculturii, Florin Barbu, a anunțat că a discutat la Bruxelles cu omoloaga sa din Franța, Annie Genevard, despre amânarea cu cel puțin doi ani a aplicării acordului de liber schimb între Uniunea Europeană și blocul Mercosur din America Latină. Scopul acestei prorogări este de a permite statelor membre o analiză detaliată a efectelor acordului asupra fermierilor și a siguranței alimentare.
Declarație comună de opoziție
Annie Genevard a propus inițierea unei declarații comune de opoziție față de forma actuală a acordului, demers la care vor adera și alte state membre, inclusiv Italia, Austria, Polonia și Ungaria. Florin Barbu a menționat că România nu poate accepta acordul în forma sa actuală, deoarece acesta ar crea mari dificultăți fermierilor români.
Viitorul Politicii Agricole Comune
În discuțiile purtate, România și Franța au convenit să susțină menținerea unei politici agricole distincte de celelalte fonduri europene, structurată pe doi piloni clari și cu un buget adecvat care să răspundă nevoilor fermierilor europeni.
Argumentele pro și contra acordului
Susținătorii acordului subliniază că acesta ar putea reduce dependența de comerțul cu China și ar proteja statele UE de impactul tarifelor comerciale impuse de SUA. Pe de altă parte, opoziția, în special din partea Franței, Italiei și Poloniei, argumentează că acordul va conduce la importuri ieftine din America Latină și va compromite standardele de siguranță alimentară și de mediu ale UE. Importul de carne de vită din regiunile latino-americane reprezintă o preocupare majoră.
Procesul de aprobat al acordului
Acordul comercial trebuie să fie aprobat de cel puțin 15 dintre cele 27 de state membre ale UE, reprezentând cel puțin 65% din populația blocului, iar impactul acestuia se estimează a genera miliarde de euro pentru economia europeană prin reducerea tarifelor la diverse exporturi.
În concluzie, prorogarea aplicării acordului comercial UE – Mercosur ar putea avea implicații semnificative pentru fermierii europeni și pentru viitorul politicilor agricole din Uniunea Europeană, subliniind tensiunile existente între nevoile economice și cele de siguranță alimentară.
