Stalin, popular în Rusia lui Putin după 70 de ani

Revenirea cultului lui Stalin în Rusia contemporană

La 70 de ani după ce Nikita Hrușciov a demontat oficial cultul personalității lui Iosif Stalin, figura dictatorului sovietic își recâștigă popularitatea în Rusia lui Vladimir Putin. În contextul războiului împotriva Ucrainei, Kremlinul a reînviat simbolurile și miturile staliniste pentru a justifica sacrificiile suferite de populație.

Cum a fost creat cultul lui Stalin

Cultul stalinist a început să se dezvolte la sfârșitul anilor 1920, culminând în decembrie 1929, cu aniversarea de 50 de ani a lui Stalin. Aceasta a dus la o vastă campanie de glorificare, caracterizată prin portrete, sloganuri și citate care au invadat societatea. Cultul stalinist se baza pe trei piloni:

• Frica — represiuni în masă, deportări, Gulag, Holodomor; criticile erau severe.
• Controlul informației — monopol asupra istoriei, presei și culturii.
• Mitul „eficienței” — teroarea și victimele erau prezentate ca un preț necesar pentru industrializare și victoria în război.

După moartea lui Stalin în 1953 și „raportul secret” din 1956, cultul său a fost oficial condamnat, dar nu s-a realizat o asumare reală a crimelor regimului.

Recuperarea lui Stalin în era Putin

Sub conducerea lui Vladimir Putin, figura lui Stalin a început să fie revalorificată. Monumente au fost reinstalate, iar manualele școlare au fost rescrise pentru a reduce referințele la Gulag și la milioanele de morți. Popularitatea lui Stalin a crescut semnificativ, ajungând ca în 2021, 56% dintre respondenți să-l considere un „mare lider”. În 2019, 70% dintre ruși evaluau pozitiv rolul său în istorie.

Nostalgia pentru un lider autoritar

Revenirea lui Stalin în discursul public nu este întâmplătoare. După invadarea Ucrainei și în contextul războiului de uzură, Kremlinul a demarat un proces de rescriere a istoriei pentru a legitima acțiunile curente. Absența unei condamnări reale a comunismului după 1991 a creat un vid, umplut acum cu mituri despre ordinea și disciplina sovietică. Într-o Rusie izolată, afectată de sancțiuni și dificultăți economice, nostalgia pentru un lider perceput ca „puternic” devine un instrument politic eficient, utilizat pentru a justifica agresiunea externă și controlul intern.