Strategii rusești în mijlocul tumultului israeliano-iranian: pierderi și oportunități în Orientul Mijlociu
Relația Kremlinului cu Orientul Mijlociu a fost întotdeauna marcată de tensiuni. Pe de o parte, influența economică și alianțele Rusiei în regiune sunt puternice, iar pe de altă parte, Moscova profită adesea de instabilitatea dintr-o zonă bogată în resurse energetice. Aceasta situație paradoxală se reflectă în contextul actual, în care Rusia observă slăbirea aliatului său, Iranul, țintit de atacuri aeriene israeliene, dar beneficiază financiar de pe urma creșterii prețului petrolului.
Iranul a fost un partener strategic important pentru Rusia, nu doar datorită opoziției comune față de valorile occidentale, ci și pentru livrările de drone Shahed, utilizate în atacurile asupra Ucrainei. Deși producția acestor drone a fost parțial mutată în Rusia, atacurile ucrainene asupra fabricilor de armament ar putea face ca sprijinul iranian să devină din nou crucial. Totuși, Kremlinul se află într-o poziție umilitoare, observând pasiv bombardarea Iranului, fără a putea interveni sau a oferi ajutor concret. Rusia a reacționat prin declarații, acuzând Israelul de atacuri „ilegale” asupra infrastructurii nucleare iraniene și avertizând că acestea reprezintă o amenințare la adresa securității internaționale. De asemenea, Moscova a acuzat Occidentul că profită de conflict pentru a-și reglementa conturile politice, fără a oferi vreo formă de sprijin militar Iranului.
Dacă regimul de la Teheran ar colapsa, ceea ce pare a fi un obiectiv tot mai clar al Israelului, Rusia ar pierde un alt aliat strategic, după Irak, Libia și Siria. Totuși, această criză nu este o catastrofă pentru Moscova. Dimpotrivă, conflictul din Orientul Mijlociu îi oferă Kremlinului ocazia de a-și reafirma statutul de jucător global, în special prin câștigurile economice generate de creșterea prețului petrolului.
Conflictul Iran-Israel deschide noi oportunități diplomatice pentru Rusia, care a fost izolată în ultimii ani din cauza războiului din Ucraina. Rusia continuă să fie o mare putere diplomatică, având dreptul de a sta la masa negocierilor alături de SUA și China. Kremlinul pare dispus să colaboreze cu Statele Unite în problema iraniană și să devină un partener esențial în stabilizarea regiunii pe termen lung. Președintele Vladimir Putin este în prezent singurul lider global care menține relații directe atât cu Iranul, cât și cu Israelul și SUA, folosindu-și această poziție pentru a se poziționa ca mediator-cheie în criza actuală.
Potrivit unor surse, Donald Trump ar fi deschis la ideea ca Putin să intervină ca mediator în conflictul dintre Israel și Iran. De la începutul celui de-al doilea mandat al lui Trump, Washingtonul și Moscova caută modalități de a extinde cooperarea dincolo de conflictul din Ucraina, ceea ce reprezintă o oportunitate diplomatică majoră pentru Rusia.
În contrast, escaladarea crizei din Orientul Mijlociu a distras atenția globală de la războiul din estul Europei, unde Rusia își intensifică atacurile cu drone și rachete. Temporar, imaginea Kremlinului ca posibil „făuritor de pace” în Orientul Mijlociu a eclipsat rolul său de agresor în Ucraina.
