Studenții din Serbia, divizați după un an de proteste
La jumătatea unui marș de 16 zile, pe o distanță de 400 km de la Novi Pazar la Novi Sad, Inas Hodžić era surprinzător de energic. Ca mii de alți studenți sârbi, el se îndrepta spre orașul care, în toamna trecută, a devenit scena unei tragedii naționale. Pe 1 noiembrie 2024, șaisprezece persoane au fost ucise când acoperișul recent renovat al gării principale din Novi Sad s-a prăbușit, un dezastru care, conform criticilor, a expus mult mai mult decât lucrări de construcție defectuoase și a generat cea mai mare mișcare de protest condusă de tineri din Serbia de la căderea lui Slobodan Milošević.
Inițial, furia studenților părea generalizată, un strigăt de protest împotriva unui sistem politic pe care îl considerau corupt și represiv, responsabil pentru lucrările de renovare substandard la gara feroviară. Însă, în ultimele luni, un număr tot mai mare dintre ei și-au rafinat cererile, solicitând alegeri parlamentare anticipate pentru a aduce o nouă clasă politică. „Dacă, după toate acestea, un nou guvern nu va aduce justiție pentru cei 16 victime ale prăbușirii acoperișului, se va confrunta cu aceeași soartă ca acest guvern”, a spus Hodžić, un student din orașul majoritar musulman Novi Pazar.
Mobilizarea studenților și provocările întâmpinate
Pe 1 noiembrie, exact un an de la dezastru, el se va alătura altor zeci de mii de protestatari în Novi Sad pentru a-i transmite președintelui autoritar Aleksandar Vučić că nu au de gând să renunțe. Mișcarea condusă de studenți susține că a trezit spiritul unei generații odată convinsă că politica este lipsită de sens, implicând o mare parte a societății sârbe.
Cu toate acestea, dilema lor este evidentă: în ciuda prezenței constante, Vučić rămâne la putere, fericit să-i eticheteze pe protestatari drept „fricoși și nenorociți”, în timp ce conduce un aparat de stat controlat în mare parte de partidul său. În fața unei astfel de imobilități, studenții se gândesc la direcția în care să meargă de aici înainte – iar opiniile lor nu sunt întotdeauna în acord.
În decembrie trecut, când s-au adunat pentru prima dată în plenuri democratice pentru a dezbate tactici și strategii, unitatea a fost construită în jurul unei refuzuri comune de a interacționa cu instituțiile politice stabilite. Acest principiu, care a fost o sursă de putere, a devenit acum o linie de fractură pronunțată.
Diviziunile mișcării și apelurile pentru alegeri
Diviziunile au fost evidențiate săptămâna trecută când Parlamentul European a adoptat ceea ce a fost văzut ca cea mai dură critică la adresa guvernului lui Vučić. Deși unii au salutat sprijinul, protestatarii studenți de la facultatea de filosofie din Novi Sad au publicat o declarație prin care se opuneau ceea ce au numit „încercări evidente de a cooptă mișcarea studențească”. Un alt punct de fricțiune în cadrul mișcării este cererea pentru alegeri de urgență. Cei care susțin această idee au început să construiască o listă electorală care să se bazeze pe oameni din afara sistemului politic ancorat al țării.
O mare parte a societății sârbe susține această cerere, apelând la toate partidele de opoziție să se abțină de la alegeri ca un semn de susținere pentru candidații studenților. Două partide de opoziție au acceptat deja acest apel. Branislav Manojlović, un lucrător la compania de energie a statului, susține cererea pentru alegeri: „Sistemul trebuie resetat, independent de partidele politice, iar acest reset poate avea loc doar prin lista electorală studențească, care nu va fi ghidată de interesele de partid, ci de principiile justiției, solidarității și empatiei.”
Critici și alternative propuse
Cu toate acestea, unii studenți avertizează că intrarea în arena electorală riscă să dilueze idealurile originale ale mișcării. Siniša Cvetić, care a participat la blocajele de la facultatea de arte dramatice din Belgrad, consideră că acest pas a fost făcut prea devreme. În ultimele luni, autoritățile au reținut zeci de studenți universitari și alți protestatari, încercând să înăbușe rezistența. Poliția a fost acuzată de brutalitate împotriva protestatarilor, inclusiv bătăi și rețineri arbitrare, acuzații pe care le neagă.
„Studenții erau epuizați, confruntându-se cu manipularea constantă a mass-media, represiunea și încercările de infiltrare”, a spus Cvetić. „Apelul pentru alegeri a fost impus ca un ‘pas inevitabil’, dar în esență a însemnat întoarcerea la sistemul pe care l-am respins inițial.” În schimb, el susține că accentul ar fi trebuit să fie pe „dezvoltarea structurilor de democrație directă și conectarea cu alte sectoare ale societății, precum muncitorii și agricultorii.”
Perspectivele viitoare ale mișcării
Alții se află pe o poziție intermediară. Ivica Mladenović, membru al consiliului editorial al Jurnalului de Studii Contemporane din Europa Centrală și de Est, consideră alegerile necesare, dar cu potențial limitat. „Într-un context în care instituțiile sunt capturate, alegerile devin un spațiu unde monopolul puterii este cel puțin simbolic provocat”, a spus el. Cu toate acestea, a adăugat că această provocare „are sens doar dacă este legată de lupta pentru transformarea structurii sociale prin lupta pentru sindicate autonome, educație gratuită și mass-media independentă… Dacă lupta pentru alegeri devine exclusiv o luptă pentru schimbarea guvernului, va pierde potențialul său emancipator.”
Impactul mișcării studențești
Pentru Jana Bacevic, profesor de sociologie și filosofie la Universitatea Durham, cererea însăși pentru alegeri pune în evidență constrângerile democrației liberale. „Nu poți, cu excepția unei revoluții violente, să muți acel sistem din locul său”, a spus ea. „A fost dislocat o singură dată în istoria Serbiei – nu în 2000, ci în 1944”, a adăugat ea, referindu-se la partizanii comuniști care au învins ocupația nazistă.
În timp ce nimeni nu poate conveni asupra modului de a avansa cu puterea politică acumulată pe străzi și în blocaje, există aproape un consens asupra a ceea ce mișcarea a realizat deja. „Studenții ne-au trezit din apatia noastră colectivă. Pentru prima dată în decenii, am simțit că avem puterea de a aduce schimbarea, de a prelua responsabilitatea în propriile mâini”, a spus Manojlović.
Vučić a rezistat apelurilor pentru alegeri anticipate, descriind protestele ca o campanie coordonată menită să destabilizeze Serbia și, fără a oferi dovezi, acuzând guvernele occidentale de interferență. „Serbia este o democrație. Vor avea loc alegeri înainte de termenul limită din 2027, așa cum s-a întâmplat constant timp de mai bine de un deceniu, iar între timp se fac progrese în reformele electorale”, a scris el într-o scrisoare adresată publicației Guardian în vară.
Protestatarii promit că nu se vor da bătuți. Manojlović a spus: „Studenții ne învață cum să luptăm pentru o societate mai dreaptă, deoarece alegerile singure nu vor schimba totul. De aceea, trebuie să păstrăm ceea ce a creat mișcarea studențească: participarea civică constantă. În acest fel, am moștenit moștenirea mișcării studențești.”
