Șuruburi ruginite, țepușe metalice și mizerie de plastic: violența sexuală terifiantă îndreptată împotriva femeilor din Tigray
Pentru doi ani, Tseneat a purtat în interiorul ei traumele violului. Agonia nu a dispărut niciodată; aceasta a atacat-o din interior. Rămășițele atacului au rămas în uterul ei – nu ca o amintire sau o metaforă, ci ca un set de obiecte fizice: opt șuruburi ruginite, o pereche de clești metalici și o notă, scrisă cu stilou și învelită în plastic. “Fiii Eritreei, suntem curajoși”, scria nota. “Ne-am angajat să facem asta și vom continua. Vom face ca femeile tigraiene să fie infertile.”
Aceste obiecte, dezvăluite prin raze X și extrase chirurgical de medici la mai bine de doi ani după atac, au fost introduse în Tseneat în timp ce aceasta era inconștientă, după ce a fost violată în grup de șase soldați. Documentele medicale și razele X obținute de o publicație britanică și revizuite de specialiști medicali independenți arată un tipar de cazuri în care femeile au avut corpuri străine introduse în organele lor reproductive, inclusiv cuie, șuruburi, mizerie plastică, nisip, pietriș și scrisori. Conform legislației internaționale, este considerat genocid să distrugi fertilitatea sau să împiedici nașterile cu intenția de a distruge, în totalitate sau parțial, un grup etnic.
Tseneat a dat naștere la gemeni cu șapte zile înainte de atac și alăpta când soldații au sosit la casa ei în Zalambessa, un oraș din estul Tigray-ului, la 25 noiembrie 2020, imediat după ce a început războiul. După ce au întrebat-o despre soțul ei, bărbații au tras-o afară. “Am încercat să mă opun și am plâns, iar ei m-au lovit”, spune ea, plângând. Au început să o lovească în cap cu cizmele militare până a început să sângereze din urechi. “Apoi m-au violat pe rând.”
În timpul atacului, Tseneat a fost injectată cu ceva în picior și a pierdut cunoștința. Când și-a revenit, a auzit cum soldații discutau: “Unul dintre ei a spus: ‘A dat naștere la gemeni, care sunt ca ea. Ucideți-o.’” Altul a răspuns: “Nu, ea este deja moartă. Lăsați-o să moară singură. Nu are nevoie de un glonț.”
Tseneat nu a murit. Timp de șase luni, mama ei a avut grijă de ea. Medicii din zonă nu funcționau, dar știa că ceva era foarte în neregulă: era într-o durere constantă, iar fragmente de plastic și resturi ieșeau ocazional din vaginul ei. A durat aproape doi ani până când Tseneat a căutat ajutor medical. “Eram stresată, aveam un miros urât și celelalte femei nu voiau să stea cu mine. Plângeam afară la clinică. Surorile m-au întrebat: ‘Dacă ești de acord, hai să verificăm uterul tău.’” După ce au îndepărtat materialele vizibile prin colul uterin, personalul a efectuat raze X pentru a verifica dacă există mai multe corpuri străine. Imaginea obținută era greu de înțeles: în centrul uterului lui Tseneat, între oasele șoldurilor ei, se afla o pereche de clești metalici. La momentul extragerii, aceștia erau ruginți, spune sora Roman, care a tratat-o.
Tseneat mărturisește că se gândește adesea la sinucidere. “Mă gândesc la moarte”, spune ea. “Mă gândesc să mă sinucid.” Ea are o dorință de durată: “Justiția trebuie să fie servită, iar cei responsabili trebuie să fie trași la răspundere. Atunci aș fi fericită.”
Tigray este adesea descris ca un război uitat. Dacă a fost uitat, nu este de cei care l-au îndurat, ci de puterile globale care au întors privirea de la unul dintre cele mai brutale conflicte ale acestui secol. Războiul a început în noiembrie 2020, după ce prim-ministrul Etiopiei, Abiy Ahmed, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, a trimis armata să îndepărteze partidul regional de conducere din Tigray, Frontul de Eliberare a Poporului Tigraian, pe care l-a acuzat că reprezintă o amenințare la adresa securității naționale. Armata etiopiană a invadat, alături de forțele din Eritreea și miliții din regiunea Amhara din Etiopia.
