Transformarea lui Trump: De la „făuritor de pace” la susținător al ofensivei israeliene împotriva Iranului
Donald Trump s-a prezentat mereu ca un „făuritor al păcii”, dar în ultimele luni a fost martor și poate chiar complice la o decizie care ar putea schimba echilibrul în Orientul Mijlociu: atacul aerian al Israelului asupra Iranului. În ciuda retoricii sale pașnice, Trump a permis ca ofensiva să se desfășoare, iar acum Statele Unite se află în pragul unei decizii majore.
În urmă cu aproximativ o lună, într-un forum de investiții din Arabia Saudită, Trump a lansat un avertisment către Iran: „Nu vom permite niciodată ca America și aliații săi să fie amenințați de terorism sau de un atac nuclear.” Acest mesaj a fost destinat conducerii de la Teheran, subliniind că „acum este momentul să aleagă”. Ultimatumul din 13 mai a trecut aproape neobservat, dar, conform unor oficiali americani, președintele știa deja că un atac asupra Iranului ar putea fi iminent.
Până la jumătatea lunii mai, Pentagonul a început să elaboreze planuri detaliate pentru a sprijini Israelul în cazul în care acesta ar decide să atace programul nuclear iranian. SUA au redirecționat mii de arme defensive din Ucraina către Orientul Mijlociu în pregătirea unui posibil conflict.
Relatarea acestor săptămâni se bazează pe interviuri cu oficiali din administrație și diplomați, majoritatea vorbind sub protecția anonimatului. Procesul a fost unul lung și secret, iar Trump s-a aflat între diplomație și sprijinul pentru acțiunea militară, fiind convins parțial de un aliat ale cărui acțiuni nu le controla în totalitate.
În ciuda retoricii sale, Trump a fost împins de apropiații săi politici să susțină un atac israelian asupra Iranului. Serviciile de informații americane indicau că un atac unilateral israelian era posibil, chiar probabil, indiferent de intențiile lui Trump. În zilele premergătoare atacului, Trump nu mai avea un „nu” clar, ceea ce a încurajat Israelul să acționeze.
După șapte zile de la izbucnirea conflictului, Trump se confrunta cu o dilemă: să încerce din nou o rezolvare diplomatică sau să lase Iranul și Israelul „să se lupte între ele”. Aaron David Miller, diplomat veteran, a afirmat că „Trump a lăsat atacul să aibă loc” și că s-a „urcat pe tigru”.
Unul dintre primele semnale că Trump ar putea aproba un atac israelian a apărut în aprilie, când ministrul apărării din Arabia Saudită a transmis un mesaj dur către Iran, avertizându-i să accepte oferta lui Trump de a negocia. În același timp, IDF și Comandamentul Central al SUA discutau informații detaliate privind arsenalul iranian de rachete.
Până în iunie, Trump și Netanyahu au discutat la telefon, iar pe 11 iunie, Washingtonul a realizat că atacul era iminent. În noaptea de 12 iunie, Israelul a lansat atacul, iar Trump și membrii cabinetului au urmărit desfășurarea evenimentelor în direct. Atacul a avut succes inițial, dar Trump s-a opus asasinării lui Khamenei, conform surselor americane.
Reacțiile din interiorul Partidului Republican au fost împărțite, unii acuzându-l pe Trump că a alimentat războiul. Serviciile de informații consideră că atacurile au întârziat programul nuclear iranian cu doar câteva luni, iar Trump a menționat că ia în considerare un atac direct asupra instalației Fordow.
