Urmele misterioase care rescriu povestea Americii
Urme de pași descoperite într-o zonă izolată din New Mexico, conservate în straturi de lut și gips, sugerează că oamenii erau prezenți pe continentul american cu cel puțin 22.000 de ani în urmă. Această descoperire contrazice teoriile acceptate anterior, care fixau sosirea primilor oameni în America de Nord cu peste 7.000 de ani mai târziu.
Zona cunoscută sub numele de White Sands, formată din dune ondulate de gips, oferă dovezi că oamenii au străbătut Americile cu cel puțin 20.000 de ani în urmă. Deși cea mai mare parte a zonei White Sands este protejată ca parc național, o parte este sub controlul armatei americane și este folosită ca poligon de testare pentru rachete. În această zonă, cercetătorii au descoperit urme de pași care au schimbat radical estimările privind momentul sosirii oamenilor în America.
Până acum, se credea că primii oameni au ajuns în America de Nord în urmă cu aproximativ 13.200 – 15.500 de ani. Totuși, un nou studiu condus de arheologul Vance Holliday de la Universitatea din Arizona combină dovezi obținute din straturile de noroi, semințele de Ruppia și polenul găsit deasupra și dedesubtul acestor urme fosile, concluzionând că ele datează din urmă cu 20.700 până la 22.400 de ani.
Aceasta indică faptul că urmele au fost lăsate în timpul ultimei ere glaciare de către oameni care traversau o zonă de câmpie mlăștinoasă de la marginea lacului dispărut Otero, care odinioară acoperea aproximativ 4.140 de kilometri pătrați din bazinul Tularosa. Conform cercetătorilor, lacurile pleistocene și resursele biologice asociate din vestul și sud-vestul Americii de Nord trebuie să fi atras grupuri de culegători, dar puține bazine de lacuri antice au fost cercetate arheologic.
Urmele au fost descoperite pentru prima dată în 2021 și datează atunci la 21.000–23.000 de ani, pe baza semințelor și polenului încorporate în sol. Metoda a fost contestată de unii cercetători, care au susținut că aceste materiale biologice ușoare pot fi deplasate cu ușurință într-un ecosistem dinamic precum cel de la White Sands. Noul studiu, însă, arată că analiza straturilor de noroi întărește concluziile oferite de probele vegetale.
Autorii studiului afirmă că majoritatea datărilor materiei organice din noroiurile palustre susțin estimările anterioare obținute din semințe și polen. „Ar fi o coincidență extremă ca toate aceste metode să ofere un tablou coerent care să fie, totuși, greșit”, subliniază Vance Holliday.
