Percepția timpului și vârsta
Un studiu recent sugerează că schimbările care apar în creierul nostru pe măsură ce îmbătrânim ar putea explica de ce timpul pare să treacă mai repede. O echipă de cercetători a analizat activitatea cerebrală a 577 de participanți, cu vârste între 18 și 88 de ani, în timp ce urmăreau un episod din seria „Alfred Hitchcock Presents”. Această cercetare a fost publicată în revista Communications Biology, având la bază datele din proiectul Cambridge Centre for Ageing and Neuroscience (Cam-CAN).
Metodologia studiului
Participanții au vizionat un fragment de opt minute din episodul „Bang! You’re Dead”, în timp ce activitatea lor cerebrală era monitorizată prin imagistica fMRI. Fragmentul ales a fost utilizat datorită capacității sale de a declanșa modele sincronizate de activitate cerebrală, facilitând observarea modului în care creierul percepe și segmentează evenimentele în timp real.
Rezultatele obținute
Analizând înregistrările cu un algoritm numit „Greedy State Boundary Search” (GSBS), cercetătorii au descoperit că, în cazul persoanelor mai în vârstă, tranzițiile între stările cerebrale erau mai rare și stările cerebrale durau mai mult comparativ cu participanții tineri. Aceasta sugerează că, pe parcursul aceleași perioade de timp, creierul persoanelor în vârstă înregistrează mai puține „evenimente”, contribuind astfel la senzația că timpul trece mai repede.
Explicațiile fenomenului
Fenomenul observat este legat de modul în care creierul își pierde din specializare pe măsură ce vârsta avansează. Zonele cerebrale devin mai „generale” în activitatea lor, ceea ce face mai greu de distins evenimentele succesive. De exemplu, la tineri, neuronii din zona care recunoaște fețele reacționează exclusiv la fețe, în timp ce, la vârstnici, aceeași zonă poate fi activată și de obiecte obișnuite.
Două scări de timp
Joanna Szadura, lingvist la Universitatea Maria Curie-Skłodowska din Polonia, subliniază că percepția timpului depinde atât de activitatea neurală, cât și de modul subiectiv în care îl „măsurăm”. Fiecare individ are două „scări de timp”: una liniară, impusă de societate, și alta neliniară, percepută de creier. De exemplu, pentru un copil de 5 ani, un an reprezintă 20% din viața sa, în timp ce pentru un adult de 50 de ani, același an reprezintă doar 2%.
Îmbogățirea experienței temporale
Cercetătorii sugerează că adulții mai în vârstă pot experimenta o senzație mai „plină” de trecerea timpului, prin învățarea de lucruri noi, călătorii și interacțiuni sociale semnificative. Aceste activități contribuie la o percepție mai bogată a timpului.
Concluzie
Studiul evidențiază cum percepția timpului se schimbă odată cu vârsta, influențată de activitatea cerebrală și de modul în care fiecare individ își măsoară experiențele. Aceasta poate avea implicații importante asupra modului în care ne organizăm timpul și ne planificăm viețile pe parcursul anilor.
