Femeia care a luptat împotriva Chinei pentru libertatea soțului său
Zeynure Hasan se afla acasă în Istanbul în iulie 2021 când soțul ei, Idris, a sunat în sfârșit. Trecuseră patru zile de când nu mai auzise de el, în timp ce se pregătea să urce într-un zbor către Casablanca. Tăcerea fusese insuportabilă. Dar vestea pe care Idris i-a dat-o acum era și mai gravă: fusese arestat și închis imediat după sosirea în Maroc, fiind informat că va fi deportat în China. „Trebuie să suni pe cineva care mă poate ajuta, pe cineva care mă poate salva”, i-a spus el, înainte ca telefonul să se întrerupă.
Zeynure, în vârstă de 31 de ani, și Idris, în vârstă de 37 de ani, sunt uiguri, un grup etnic predominant musulman care reprezintă aproximativ jumătate din populația provinciei Xinjiang din nord-vestul Chinei. Peste un milion de uiguri au fost închiși în „camps de re-educare” și supuși torturii în ultimul deceniu pentru fapte obișnuite, cum ar fi participarea la slujbe religioase sau purtarea hijabului. Cei doi au fugit în Turcia în anii 2010, dar au descoperit că exilul nu le oferea siguranță.
Decizia de a fugi
Stabilindu-se în Istanbul, Zeynure a devenit profesoară de limba engleză, iar Idris a început să lucreze ca traducător și designer, ajutând la publicarea știrilor și a lucrărilor în limba uigură. Au avut trei copii și s-au simțit liberi să trăiască ca musulmani. Totuși, când unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Idris, care lucra într-o bibliotecă cu cărți uigure, a fost arestat în vara anului 2021, Idris a intrat în panică. Existau informații că Beijingul făcea presiuni asupra Turciei pentru a deporta uigurii. Idris a decis să fugă în Maroc, dar Zeynure, cu pașaportul chinezesc expirat, a rămas acasă cu copiii până când soțul său putea obține vize pentru întreaga familie.
Arestarea în Maroc
Decizia de a părăsi Turcia s-a dovedit a fi o greșeală fatală. La aeroportul din Istanbul, oficialii de frontieră l-au condus pe Idris pentru interogatoriu. „Când a fost în sfârșit lăsat să urce în avion, mi-a spus cât de fericit era că l-au lăsat să plece, dar pentru mine părea o capcană,” spune Zeynure. Temerile ei s-au confirmat când Idris a fost scos din avion și arestat de oficialii din Maroc.
Presiunea internațională și protestele
În decursul a zece ani, China a utilizat Interpol pentru a viza refugiații politici și disidenții, solicitând ca Idris să fie inclus pe lista de „cercetare roșie”. Zeynure susține că oficialii turci au lăsat să plece zborul știind că acesta va fi arestat la sosirea în Maroc. Zeynure a primit un apel neașteptat de la părinții ei din Xinjiang, care, după ce au fost închiși pentru câteva luni, i-au transmis că știu de arestarea soțului și că poate exista o modalitate de ajutor, dar au avertizat-o să nu facă nimic pentru a-l ajuta.
Cu toate acestea, Zeynure a decis să nu mai tacă. „Înainte de arestarea soțului meu, nu făceam nimic. M-am hotărât să spun adevărul lumii,” a declarat ea. A început să protesteze cu copiii la ambasada marocană din Istanbul și a postat actualizări pe rețelele sociale. Surprinzător, protestele au început să apară și în Maroc, ceea ce a determinat oficialii marocani să declare că deportarea lui Idris era o chestiune de decizie judiciară.
Intervenția ONU și presiunea diplomatică
În august 2021, Interpol a anulat notificarea roșie pentru Idris, dar o instanță marocană a decis totuși că el ar trebui să fie extrădat în China. Zeynure a afirmat că existau presiuni diplomatice uriașe din partea Beijingului, care amenința cu închiderea fabricilor din Maroc dacă Idris nu era extrădat. În decembrie 2021, ONU a intervenit, cerând o revizuire a cazului lui Idris, menționând riscul de tortură sau detenție arbitrară în cazul în care ar fi fost trimis înapoi în China.
Ultimele speranțe și reunificarea familiei
În februarie 2025, în urma presiunilor din partea administrației Trump, Marocul a fost convins să-l elibereze pe Idris. Zeynure a primit un apel că soțul ei era liber și că se îndrepta spre biroul ONU și apoi spre ambasada SUA din Casablanca. Pe 14 februarie 2025, Zeynure a aflat că Idris a ajuns în siguranță în Washington.
După eliberarea lui, Idris a cerut azil pentru el și familia sa în Canada, temându-se că procesul de reunificare în SUA ar putea dura ani. În septembrie 2025, Zeynure și copiii au primit viza de imigrare permanentă și au zburat din Istanbul către Toronto, unde familia s-a reunit după patru ani de separare.
Concluzie
Povestea lui Zeynure Hasan subliniază provocările imense cu care se confruntă uigurii în exil și lupta continuă împotriva represiunii chineze. Determinarea ei de a lupta pentru libertatea soțului său și pentru drepturile comunității sale reflectă o realitate dificilă și necesitatea de a continua să se facă auzite vocile celor persecutați.
